Oana Paraschiv

Placebo L.ERVIN- DEUTSCH din volumul Cain. De Amore. Tezeu 9 piese interzise
www.my-airdale-honey.cabanova.ro www.be-free.cabanova.ro www.niki-ieremciuc.cabanova.ro
!!! greselile sunt din motive strict grafice
"La intersecia bubuitului de tun, care abia a încetat, şi freamatul vietii care rasare pe ruine... " Biografie: Nascut la Cluj in 1926 1944 Deportare, ca evreu, La Auschwitz !944/45 Lagar de concentrare Auschwitz, Kaufering, Dachau 29.04.1945 Eliberat de Americani in Dacha u 1945/46 Spital in Dachau, apoi in Gauting. Mai 1946 Intoarcere la Cluj 1946-1950 Studii de chimie la Universitatea din Cluj, apoi din Bucuresti !1950-1973 Chimist in cercetare si proiectare. ( Chimie organica, petrochimie, chimie farmaceutica) Paralel scrieri ( la inceput proza, mai tarziu sio teatru, in ungureste si in romaneste) 1973 Pensionare. Dupa pensionare scrieri, proza si teatru, traduceri, documentatie tehnica. Volume de teatru editate: Cain. De Amore. Tezeu noua piese interzise, Ed. Rao 2001 Palaver (Editie trilingva: romana, germana, engleza) Ed. Rao 2003 Incantatio (Editie trilingva : romana, maghiara, englez) Ed. Nemira, 2006 Traseul vieii unui evreu ce a reuşit sa supravieuisca în mod miraculos cumplitelor lagare de concentrare naziste, este întotdeauna un subiect interesant. Dar sa preferi, dupa eliberare, emigrarea în Germania decât a trai sub comunişti, iata un subiect care ar trebui sa dea de gândit celor ce nu au apucat mareaa Epoca de Aur, sau celor ce astazi înca mai sunt nostalgici. L. Ervin Deutsch este un scriitor maghiar de origine româna care a înteles pretul libertatii şi care a învatat sa traiasca zi de zi alaturi de nemtii care odinioara i-au fost duşmani. Ura, alienarea, violena sunt noiuni uitate de foarte mult timp pentru un om care a preferat libertatea. Ideea emigrrii nu i-a încolit brusc, ci treptat, dup ce o serie întreag de piese dramatice i-au fost interzise din motive aberante, în ciuda faptului c unele ajunseser în pragul premierei. Întreg volumul Cain. De Amore.Tezeu. reeditat în 2001 de Editura Rao a suferit cenzura mai marilor lideri comunişti polivaleni. Singura pies care nu a avut aceeaşi soart a fost Palaver, reeditat si ea in 2003 la aceeaşi editura. Am în mâini un caiet-program îngalbenit de vremuri cu en-tête-ul Teatrului Evreiesc de Stat Bucureşti din stagiunea 1966-1967, pe care scrie triumftor la mijlocul paginii : Palaver Ca un balon furat de vânt. Regia George Teodorescu, Scenografia Lucu Andreescu, iar în rolurile principale Adrian Lupu, Tobias Blan, Ion Grapini, Bebe Bercovici, Carol Marcovici, Ruth Schnecker, actori ce nu au nevoie de nici un fel de prezentare... Dar, pentru dramaturg era mult prea putin. Dupa câteva încercari eşuate, reuşeşte în cele din urm sa emigreze în patria lagrelor, fara teama rememorarii celor patimite. Mânat doar de o frenetica foame de libertate... Aşadar, ca un balon furat de vânt, bâjbâie spre o viata noua, fidel crezului sau celebru "a arata ca a rmâne om în neomenie - este uneori şi asta eroism" (Citate din caietul-program.) De atunci şi pâna în prezent viziteaza în fiecare an România tranzitiei. Şi credeti ca se mulumeşte doar sa comenteze chestiuni de politica, precum diverse personaje nostime de vârsta a treia? Nicidecum. Publica diverse articole de chimie, a editat o noua piesa Incantatio la editura Nemira, a întâlnit un regizor minunat Radu Mardari care a montat Ucigaşii (una din cele nou piese interzise) în Club Arca, are de asemenea un proiect la un celebru teatru bucureştean pentru stagiunea 2005-2006, şi nu în ultimul rând îşi traduce piesele în mai multe limbi strine, ajutat fiind pentru limba engleza de un mai vechi colaborator si translator de exceptie, domnul Petre Mureşan. Iat în câteva rânduri un crochiu al unui luptator. Al unui om care, deşi aflat deseori aproape de moarte, a continuat sa spere. Şi mai ales, sa faca ceva pentru a depaşi momentele critice. Este portretul unui scriitor ce a iubit teatrul mai mult decât orice. Este unul dintre aceia care-şi aduce aminte de anumite fapte vechi, le priveşte ca şi cum le-ar fi citit undeva. "Distanarea în timp nu numai ca împaienjeneşte şi estompeaza faptele, ci le şi deformeaza. Contururile devin mai şterse, dar se şi modific. Timpul şi memoria accentueaza unele amintiri, le ridica la suprafata, pe altele le scufunda, le modifica nuanele sau le dau uitarii... " Oana Paraschiv
Portret L.Ervin-Deutsch
Personaje: Preşedintele; Comandantul; Un paznic; Un brbat în halat alb ( medicul şef) ; Al doilea paznic; Doi brbati în mantii negre, cu peruci; Brbati în halate albe. Tabloul I ( Cortina este lsat. Pe cortin, sus, la mijloc, sau lateral, o inscripie bine citibil, cu litere mari, eventual proiectat : « Farmacologii denumesc placebo preparatele şi procedeele inerte, lipsite de orice aciune biologic, dar care mimeaz formal medicamente şi procedee terapeutice active. Când bolnavul crede în eficacitatea sa, placebo vindec » În faa cortinei, o mas mare, neagr. În spatele mesei, trei fotolii negre cu speteaz înalt. Ar putea s fie masa judectorilor într-o sal de tribunal. Sau câtedra unei comisii universitare de examinare. La mas, trei brbati imobili, cu peruci, în mantii negre. Judectori, poate profesori universitari , nu se clarific. Cel din mijloc e preşedintele. Linişte, apoi trei lovituri de gong. Doi paznici introduc condamnatul. Se opresc la doi-trei paşi de la mas. La un semn al paznicilor, condamnatul se apropie de mas. Linişte.) PRESEDINTELE ( solemn): Cererea de graiere a fost respins. CONDAMNATUL : Ştiu. PRESEDINTELE : Ştii? CONDAMNATUL : Veştile o iau înaintea comunicrilor oficiale chiar şi prin pereii închisorii. PRESEDINTELE : Da, da. De fapt am mai constatat acest lucru. ( O clip de tcere) Ultima dorint? CONDAMNATUL : A tri. PRESEDINTELE : Imposibil? Altceva? CONDAMNATUL : Mi s-a luat pipa PRESEDINTELE ( ctre paznici): Dai-i pipa înapoi. CONDAMNATUL : Şi tutunul. UN PAZNIC ( ctre cineva de dincolo de cortin): Pipa si tutunul condamnatului. PRESEDINTELE : i-e fric? CONDAMNATUL : Fireşte. PRESEDINTELE : De moarte, sau execuie? CONDAMNATUL : De moarte, de durere, de trecerea de la via la moarte. PRESEDINTELE : Trecerea? Un minuto singur clip CONDAMNATUL : Şi o singur clip poate fi nesfârşit de lung. PRESEDINTELE : Cât timp suntem noi nu este moartea. Când este moartea, nu mai suntem noi. De fapt, trecerea nici nu exist. CONDAMNATUL : Eu privesc lucrurile mai de aproape, mai concret. Se leag mâinile condamnatului. Doi zbiri îl târsc sub spânzuratoare, clul îi arunc laul peste cap, îi potriveşte nodul la ceaf, apoi îi trage scunelul de sub picioare sau deschide trapa de sub el dup obiceiul locului se prbuseşte, o smucitur PRESEDINTELE : un trosnet, laul îi rupe gâtul şi s-a fcut. CONDAMNATUL : Între prbuşire şi trosnetul vertebrelor cervicale se întinde clipa nesfârşit Sau se întampl ca prbuşirea s fie prea scurt, smucitura insuficient, şi paznicii sunt nevoii s se agae de picioarele osânditului, s se termine odat. PRESEDINTELE : Asta i se întâmpl doar unui clu incapabil Rar, foarte rar. CONDAMNATUL : Şi de aş putea fi cel puin singur UN PAZNIC ( în timp ce condammnatul vorbeşte, iese în spatele cortinei şi se întoarce aducând pipa şi punga de tutun): Poftim, pipa şi tutunul. ( I le d condamnatului ) CONDAMNATUL ( umplându-şi pipa): dac aş putea fi sigur cum s spun de moartea mea PRESEDINTELE : De asta poi fi absolut sigur. CONDAMNATUL : Adic de anihilarea conştientului, atunci când mi se opreşte inima. Nu e cazul s i-o explic tocmai dumnitale.Moartea este un proces PRESEDINTELE ( dând din cap): Cam aşa. CONDAMNATUL : Cadavrelor le mai creşte barba, unghiile cresc înc zile-n şir, iar în unele cazuri, chiar cu şase-şapte zile dup moarte, dup aşa-zisa moarte clinic, se constat impulsuri electrice în anumite organe PREŞEDINTELE ( cu un zâmbet): Vd, te-ai documentat bine. CONDAMNATUL : Omul işi d silina, se trudeşte, înva, se pregteşte pentru viitor. ( Îşi aprinde pipa, fumând, cu satisfacie.) Micile bucurii ale vieii adic ale morii. PREŞEDINTELE : Ne ajut s uitm uneori oroarea ( întorcându-se o clip spre cortin.) care ne pândeste de dincolo. CONDAMNATUL : Oroarea de, am vrut s-i vorbesc de oroare. De acea oribila aventur de care va avea, sau de care poate avea parte conştiina, subconstientul, sau acel ceva ce mai exista în celulele creierului şi ale sistemului nervos, dup încetarea principalelor funciuni vitale. PRESEDINTELE : Idei de coşmar. CONDAMNATUL : Nu pot scpa de ele Dar nu îneleg de ce naiba m ascultai. M-ai fi putut trimite de mult înapoi în celula. Poate aveti şi alt treab. N-oi fi eu singurul, care asteapt s moar. PRESEDINTELE : Informare psihologic ( cu ironie) sau, exprimat mai fin: interes uman participare.( O clip de tcere.) Dar nu numai asta. Vrem sa-i propunem o afacere. CONDAMNATUL : Afacere? Mie? Care nu mai am nimic, deci nu pot sa dau nimic în schimb, orice mi s-ar oferi. Nici macar viaa mea. Nu mai dispun de ea fiind condamnat la moarte PRESEDINTELE : E drept : de via chiar nu mai dispui. Dar nici nu-i cerem viaa. Iti cerem doar moartea. Da, ne trebuie. Nou. Ştiinei. Psihologiei. CONDAMNATUL : Şi ce-mi putei da în schimb? Ce putei oferi, s mai tenteze un condamnat la moarte? PRESEDINTELE : O moarte usoar. Eliberarea de durere fizic, de chinurile fricii, de groaznica însingurare a clipei morii a « tcerii », dac preferi s-o numeşti aşa. CONDAMNATUL : Devine interesant. Deci? PRESEDINTELE : Deci( Se gândeşte puin, apoi începe s explice, încet, calm, profesoral.) E vorba de un studiu psihologic. Un grup de specialişti medici, psihologi si filozofi, - studiaz fiziologia şi psihologia morii, respectiv a actului de a muri. Pentru munca noastr de cercetare eu însumi fac parte din grup avem nevoie de experiene, iar pentru experiene dede material experimental CONDAMNATUL ( îl întrerupe vioi): Cobai de experien. Da Asta aş fi eu.
- About me
- Interviews
- Articles
- Mon Agence Theatrale
- Royalties
- Echo Mail
- Mes Amis